M'a mancat pe mine undeva sa ma uit la filme triste de Craciun? M'a mancat. Am plans in hohote. De fapt, nu cred ca am mai plans asa la vreun film vreodata. Adica si in timpul filmului, si dupa. The funny thing is ... as fi plans la fel de mult si daca as fi fost acasa, cu mami si tati si toti prietenii mei, which btw I really miss.
Filmul se numeste "The Christmas Shoes" si este cel mai frumos, emotionant si trist film de Craciun pe care l'am vazut vreodata.
Of...am tot zis ca scriu, ca am multe de povestit, de cand au venit mami si tati, am fost in Lisabona, Cabo da Roca, Sintra, Coimbra, dupa care a fost ziua mea (the mighty 20), apoi vacanta mea prelungita la Londra, la intoarcere proiecte si teste, iar azi in sfarsit am terminat. Bine, mai am 2 proiecte, dar nu pot sa spun ca reprezinta un stres, atata timp cat nu trebuie sa le prezint, ca sunt antitalent la asa ceva.
A trecut atata timp de atunci, incat parca nu imi mai vine sa povestesc. Nici poze nu am chef sa pun, ca din cele 2000 care s'au strans nu am avut timp sa selectez. Poate dupa Craciun. A, da, legat de asta, am nevoie de sugestii de filme, ca d'alea cu oameni care urasc Craciunul si il sarbatoresc mancand pizza nu am gasit, si chiar eram pregatita pentru ele, mi'am cumparat blaturi de pizza si tot ce imi trebuie. Oare cine mi'a dat ideea asta in the first place?
Toata lumea pleaca acasa, caminul se goleste, nu mai e nimeni care sa faca galagie, decat vecinii mei de deasupra, pe care, ca de obicei, ii cert cu pixul in teava de calorifer. Aveam si noi doua cuptoare cu microunde in camera comuna si acum a ramas doar unul, s'au gandit poate sa faca economie, ca tot am ramas atat de putini in camin. Si mai nou, colega mea de camera vrea sa plece pentru 2 saptamani intr'un tur prin Europa. Super. As if I wasn't lonely, now I'll also be alone.
Si, cireasa de pe tort, toate serialele mele preferate au intrat in vacanta. Grey's, One Tree Hill, Brothers and Sisters, House MD, toaaate! Asa ca probabil o sa incep iar sa ma uit la Grey's, cum fac eu cand sunt deprimata si nu imi gasesc alta ocupatie.
Pana una alta, here's a song that I can't stop listening to.
Dupa ce ca am invatat ore in sir fara un rezultat concret, am zis sa fac si eu o pauza si sa imi verific mail'ul. Numai ca in ultimele zile a fost cam gol (si nu, nu este o aluzie), asa ca am zis sa scriu pe blog. Dar cum netul de aici are o problema personala cu mine, a picat exact cand ma logam pe site. Super, bun inceput. Asa ca m'am intors la foile mele, in speranta ca o sa mai intre ceva in capul meu supraaglomerat de informatii aparent folositoare. Doar ca e cam tarziu si eu nu prea dau randament dupa 10 seara, deci e inutil sa mai citesc ceva.
Asaaa, sa trec si la subiect, pana nu imi mai face Mr. Wireless inca o bucurie.
"We warn the reader in advance that this model is hard work", scrie pe la inceputul capitolului la care ma tot chinui de cateva ore. No shit? O sa imi crape capul in doua si eu tot nu o sa reusesc sa inteleg ceva din chestiile alea. Si ce noroc pe mine ca am si un prof care la cursuri ne citeste slide'urile facute de autorii cartii dupa care invatam. Desi practic el nu depune nici un efort pentru cursul asta, doar ne streseaza cu 120 de "for example" pe curs, de 3 ori pe saptamana si cu nenorocita aia de foaie de prezenta.
Ce bine imi pare ca o sa ma intorc acasa experta in economie si cand o sa ma intrebe profii ce am invatat aici, o sa le povestesc in detaliu despre modelul economic Dixit.
"Ce mai faci? Am auzit ca ai niste examene curand si vreau sa-ti urez bafta!", imi scria o colega azi. And it made my day.
Nu ma laud cu o grupa prea grozava la facultate, nu suntem uniti, nu prea am iesit anul trecut, doar cand chiuleam si ne duceam la Motoare sau pe undeva pe langa ASE, si desi ne luam cadouri de ziua de nastere, nu s'au legat prea multe prietenii in grupa aia. Eu cel putin nu am legat prietenii de'o viata in primul an de facultate. Don't get me wrong, ma inteleg bine cu majoritatea, dar nu ne strangeam vinerea la o sticla de vodka sa ne povestim dramele personale.
Si nici nu ma asteptam sa pastrez legatura cu prea multi colegi, ca doar sunt plecata 6 luni, si fiecare are problemele sale, dar din cand in cand mai primesc cate un mail de la cineva care isi mai aduce aminte de mine si sa vezi atunci ce zambet imi rasare pe fata. Ca deh, pana una alta, mi'e dor sa ii bat la cap sa nu uite de nu stiu ce proiect sau examene si sa imi reproseze ca ii stresez cu prea multe mail'uri.
I just love this song (Grey's Anatomy soundtrack, of course). Ma surprinde foarte tare ca nu am scris nimic despre Grey's pana acum. Oh, but we have time.
Spre rusinea mea, desi sunt aici de 2 luni jumate si am trecut de zeci de ori pe langa Palacio de Cristal, care e la 5 minute de camin, ieri a fost prima data cand l'am vizitat. Ce este Palacio de Cristal? Un parc foaaarte tare. Inca nu imi vine sa cred cat de diferite sunt parcurile de aici fata de Cismigiul si Herastraul nostru. Si cat de cald e aici. Dupa cum o sa vedeti, am fost imbracata in fusta si tricou. La mijlocul lui noiembrie :))
Ma uit la poze si imi dau seama ca nu sunt chiar atat de impresionante si ca trebuie sa fi fost acolo ca sa intelegi cat de foaaarte tare este Barcelona. Si serios, nu exagerez, it's a "must see"! :D
Primul obiectiv bifat pe lista noastra a fost Sagrada Familia. Trebuie sa recunosc ca eu, ca o inculta ce sunt, nu stiam prea multe despre Gaudi si monumentele lui, asa ca nu aveam idee la ce sa ma astept. Poate d'aia am si ramas cu gura cascata cand, iesind de la metrou, am ramas coplesita, cu gura cascata si cu ochiii intepeniti pe ...asta:
Initial nu am vrut sa povestesc despre Barcelona, pentru ca oricat de mult as incerca, tot nu as reusi sa descriu cat de superb este orasul asta. Am sa incerc totusi sa schitez cateva randuri printre pozele pe care le'am selectat cu greu din cele 1000 facute de mine si de M. De ce doar noi doua si nu toti 12? Pentru ca deci Barcelona a intrecut orice asteptare ca oras, piesaje si monumente, la capitolul relatii sociale a fost un esec total, motiv pentru care ne'am impartit in 3 grupuri. Pana la urma, ne intelegeam prea bine ca sa dureze, nu?
Magical Fountain of Montjuic. Ignorati comentariile de pe fundal :)
Miercuri. Obosita si cam suparata, plec eu de la facultate si ma duc in statia de autobuz. Dupa 5 minute vine 300. Evident, eu astept celalalt autobuz, 204. In statie mai era un tip. Si el tot pe 204 il asteapta. Peste 5 minute, mai vine un autobuz. Ma urc in el, si raman surprinsa ca tipul ramane in statie, uitandu'se ciudat la mine. Hmm, nu te urci in 300, nici in 204, atunci ce tot astepti in statia aia? Dupa un timp vad ca o ia la stanga in loc de dreapta. Eh, hai ca sunt obosita, poate nu mai stiu eu drumul. Mai merge putin si imi dau seama ca nu recunosc nimic din jurul meu. Si mi se aprinde beculetul. You, idiot, te'ai urcat in 300!!! De'aia se uita tipul ala asa la tine! Smart ass! Si ce'ai mai ras gandindu'te ca sta ca fraierul in statie, cand de fapt fraiera erai tu.
Ce am facut eu in aseara in loc sa ma duc la Halloween Party? M'am uitat la...Megastar. Baieti draguti anul asta in concurs, really :D Andy parca, sau Alex, nu i'am retinut inca.
Dar vaaai cat poate sa ma dispere cum flirteaza Andreea si Virgil. Bleah! Iar Aura Urziceanu...femeia aia e foarte kitch'oasa, plina de bijuterii exagerat de mari, ca sa nu mai zic ca in mijlocul emisiunii ea il saluta pe nepotelul ei din Germania, care este baiatul surorii ei. I couldn't care less!!! Si din nou Andreea: "Cred ca ar fi momentul sa vedem inca un moment amuzant". Of, desteapta lu' mama. A tinut'o in gafa dupa gafa, ca asa e frumos.
Si nu pot sa cred ca au adus un preot in casa pentru ca baietii au facut o gluma proasta si fetele au venit cu niste super teorii despre fantome! Come on! How lame is that?
Ca tot vorbim de cantat, look how drunk and happy we were :))
Acum cateva saptamani, colega mea de camera, Kyimet, si prietenii ei, ne'au invitat la un restaurant turcesc pe care l'au gasit aici, in Porto. A fost foarte tare sa vad cum se simt ca la ei acasa, mai ales ca vorbeau in turca cu oamenii de acolo. Asadar, pentru ca saptamana viitoare mergem in Barcelona, am cautat si noi un restaurant romanesc acolo, ca doar e suprapopulata Spania de romani. And look what we found! Abia astept sa mananc mamaliguta cu branza si smantana, cascaval pane, ardei umpluti, sarmale si papanasi. Si nu'mi vine sa cred ca au Izvorul Minunilor, Ursus, Timisoreana, Tuborg, Murfatlar si Busuioaca de Bohotin!!! Deja imi ploua in gura.
I am sooo happy! Inca nu imi vine sa cred, daaar am gasit bilete de avion cu 2 euro dus'intors. Adica, e mai ieftin decat o masa la cantina :)) So we're going to Paris and Madrid :D.
Tocmai am facut rezervarile, si a durat incredibil de mult, mai ales ca dupa ce am luat biletele pentru Madrid, am vazut ca la Paris nu mai era oferta in perioada respectiva, asa ca a trebuit sa le schimbam intre ele si am ajuns cu 3 rezervari, dintre care 2 in acelasi timp. Am pierdut 2 euro, who cares? Nu mananc maine la cantina :)))
This is the view from my window. Si e asa de cald si de frumos afara, ca tot ce vreau sa fac e sa ma plimb de nebuna prin oras. Daaar, am de invatat la EDR, adica Economics and Regional Development. Numai numele materiei ma face sa am un chef nemaipomenit de invatat...NOT!!!
Noiembrie este o mica sesiune pentru mine. Am foarte multe teste, datorita sistemului de evaluare continua, si pentru fiecare am de invatat cam cat as avea pentru un examen in ASE. Si, ca de obicei, trag de timp, imi gasesc diferite ocupatii (fac poze pe geam si scriu pe blog), pana cand intru in criza de timp.
So...m'am hotarat sa scriu pe blog. Finally. Pentru ca blogul asta exista din iunie si am zis ca ori ma ocup de el, ori il sterg. Nu o sa scriu eu prea mult sau prea des, mai mult o sa pun poze, daaar...here I go :) !
