Ok, so I'm a little sad. Ca inainte de orice final, damage control! Pentru ca eu am prostul obicei de a ma atasa de oamenii din jurul meu si de a avea incredere in ei, iar cand ma trezesc la realitate si imi dau seama ca am fost iarasi o idioata, nu e bine deloc. And that is an understatement. Because friends can also break your heart, sometimes worse than boys.
Si stau si ma gandesc la prieteni cu care as fi vrut sa tin legatura, dar din diferite motive, am vorbit din ce in ce mai rar, apoi la persoane care m'au surpins, cu care am tinut legatura fara sa ma astept vreodata sa se intample asta. Dupa care trec la prietenii pe care mi i'am facut aici. Ceea ce e mai complicat, pentru ca habar nu am cum o sa fie lucrurile cand o sa ne intoarcem acasa, si nu vreau sa sper, ca dupa aia sa nu fiu iar dezamagita. Asa cum am stiut inainte sa vin in Porto ca unii oameni o sa isi vada de viata lor si in timp o sa uite de mine, mi'e frica sa nu fie la fel si acum, sa se intoarca la vechii lor prieteni si...gata. Desi mi'ar confirma inca o data banuiala ca sunt o mare idioata.
Asa ca, as usually, ma inchid in mine si ma prefac ca totul e ok, desi am inima cat un purice si nu pot sa ma abtin, nu pot sa nu sper.
Si ca sa termin intr'o nota vesela, La multi ani, Andre!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu