lavender

*sigh*

Grey's, my love

So I am watching Grey's Anatomy again. I'm not counting anymore, but it's probably the sixth time. And I just realized why I liked it so much and why it helped me back then, when I was a complete and utter mess. Not than I am not anymore, just not so much.

I saw myself in Meredith. I was just like her, dark and twisty, heart'broken and miserable. And everything that happened to her affected me. And that was good. Really. Because it made me forget about my own problems.

So, yeah, it's nice watching it again. It makes me see how much I've grown. Not as much as she has, if I come to think about the fifth season, but what the hell, I've just started the second season.

By the way, I am back. I think. We'll see.

Porto

So, I fell in love like a fifteen-year-old. I can´t believe this. I fell in love with a city, I fell in love with a period of my life. And I don´t want it to end. And I don´t want to go home. But I do want to go home. It doesn´t make any sense, right? Except that it does. I miss my friends and my family and things would not be the same without the people I´ve met in the last 6 months, and they are all going home, so I get it, I have to go too. It´s just that I have butterflies in my stomach and I feel like I am dumping my boyfriend with whom I am very much in love, but for some reason I can´t explain I have to leave him behind and move on.

And this is the last time am writing at this communist computer in my faculty. The last time I am drinking galão and the last time I am eating this chocolate something that I really like. And my eyes are almost popping out of my head, probably because I slept only three hours last night and I feel like I wasted that time sleeping instead of walking around the city with people I will most probably never see again. Ever.

At least now I know one thing for sure, I will certainly apply for a master degree abroad. Definitely.

Grey's again

Ca sa imi ocup timpul pana cand aflu rezultatul de la examenul minune, am devenit dependenta de cumparaturi si ma uit iar la Grey's Anatomy. Don't worry, nu e chiar atat de grav, am revazut doar seria 4. Deci nu sunt chiar atat de deprimata ca data trecuta. Plus ca nu mai am rabdare pana vineri, cand apare urmatorul episod, care se anunta a fi foarte tare.

Si deci abia am terminat seria 4. And I got all weepy, ca nu pot sa ma abtin, finalul e una din fazele mele preferate din Grey's, ever.

Damn it

Zicea odata Corina ca daca trec de anul I, nu o sa mai am ocazia de a vedea ca e mult mai mare bucuria de a lua un 5 decat un 10. Ei bine, nu mi'am ratat sansa. Pentru ca tocmai am dat cel mai groaznic examen ever, si nu e suficient ca a fost al naibii de greu, dar ne'a mai si semnat proful lucrarile. Acum, exista o sansa mica, mica de tot, sa i se faca mila de noi si sa nea un 10 (din 20) de trecere, pentru care as fi foaaaarte recunoscatoare. Dar la ce noroc am eu...

Si ce mare lucru, o restanta, poate ar zice unii, nu? Numai ca restanta aia este exact in perioada in care eu o sa fiu in Paris. Si sper sa nu fiu cazul sa ajung sa ma milogesc de prof si sa ii spun ca eu de fapt plec acasa si nu in Franta si ca trebuie sa schimbe data restantei pentru mine.

Can I cry now?

Grey's

Pentru ca nu pot sa invat inainte de un examen si pentru ca sunt agitata si nu pot sa dorm, sa citesc sau sa mananc, ma uit la cate un episod din Grey's Anatomy. Desi l'am vazut de vreo 5 ori, nu pot sa ma abtin. Ma calmeaza. Mai ales prima serie, which is my favourite of all, poate si pentru ca am vazut'o din alte motive decat pe celelalte.

See once in a while, once in a blue moon, people will surprise you, and once in a while people may even take your breath away.

...pentru ca imi plac la nebunie citatele de la inceputul si finalul episoadelor.

Damage control

Ok, so I'm a little sad. Ca inainte de orice final, damage control! Pentru ca eu am prostul obicei de a ma atasa de oamenii din jurul meu si de a avea incredere in ei, iar cand ma trezesc la realitate si imi dau seama ca am fost iarasi o idioata, nu e bine deloc. And that is an understatement. Because friends can also break your heart, sometimes worse than boys.

Si stau si ma gandesc la prieteni cu care as fi vrut sa tin legatura, dar din diferite motive, am vorbit din ce in ce mai rar, apoi la persoane care m'au surpins, cu care am tinut legatura fara sa ma astept vreodata sa se intample asta. Dupa care trec la prietenii pe care mi i'am facut aici. Ceea ce e mai complicat, pentru ca habar nu am cum o sa fie lucrurile cand o sa ne intoarcem acasa, si nu vreau sa sper, ca dupa aia sa nu fiu iar dezamagita. Asa cum am stiut inainte sa vin in Porto ca unii oameni o sa isi vada de viata lor si in timp o sa uite de mine, mi'e frica sa nu fie la fel si acum, sa se intoarca la vechii lor prieteni si...gata. Desi mi'ar confirma inca o data banuiala ca sunt o mare idioata.

Asa ca, as usually, ma inchid in mine si ma prefac ca totul e ok, desi am inima cat un purice si nu pot sa ma abtin, nu pot sa nu sper.

Si ca sa termin intr'o nota vesela, La multi ani, Andre!!!

The Christmas Shoes

M'a mancat pe mine undeva sa ma uit la filme triste de Craciun? M'a mancat. Am plans in hohote. De fapt, nu cred ca am mai plans asa la vreun film vreodata. Adica si in timpul filmului, si dupa. The funny thing is ... as fi plans la fel de mult si daca as fi fost acasa, cu mami si tati si toti prietenii mei, which btw I really miss.

Filmul se numeste "The Christmas Shoes" si este cel mai frumos, emotionant si trist film de Craciun pe care l'am vazut vreodata.

Deprimant

Of...am tot zis ca scriu, ca am multe de povestit, de cand au venit mami si tati, am fost in Lisabona, Cabo da Roca, Sintra, Coimbra, dupa care a fost ziua mea (the mighty 20), apoi vacanta mea prelungita la Londra, la intoarcere proiecte si teste, iar azi in sfarsit am terminat. Bine, mai am 2 proiecte, dar nu pot sa spun ca reprezinta un stres, atata timp cat nu trebuie sa le prezint, ca sunt antitalent la asa ceva.

A trecut atata timp de atunci, incat parca nu imi mai vine sa povestesc. Nici poze nu am chef sa pun, ca din cele 2000 care s'au strans nu am avut timp sa selectez. Poate dupa Craciun. A, da, legat de asta, am nevoie de sugestii de filme, ca d'alea cu oameni care urasc Craciunul si il sarbatoresc mancand pizza nu am gasit, si chiar eram pregatita pentru ele, mi'am cumparat blaturi de pizza si tot ce imi trebuie. Oare cine mi'a dat ideea asta in the first place?

Toata lumea pleaca acasa, caminul se goleste, nu mai e nimeni care sa faca galagie, decat vecinii mei de deasupra, pe care, ca de obicei, ii cert cu pixul in teava de calorifer. Aveam si noi doua cuptoare cu microunde in camera comuna si acum a ramas doar unul, s'au gandit poate sa faca economie, ca tot am ramas atat de putini in camin. Si mai nou, colega mea de camera vrea sa plece pentru 2 saptamani intr'un tur prin Europa. Super. As if I wasn't lonely, now I'll also be alone.

Si, cireasa de pe tort, toate serialele mele preferate au intrat in vacanta. Grey's, One Tree Hill, Brothers and Sisters, House MD, toaaate! Asa ca probabil o sa incep iar sa ma uit la Grey's, cum fac eu cand sunt deprimata si nu imi gasesc alta ocupatie.

Pana una alta, here's a song that I can't stop listening to.

una, doua, trei

Cred ca tocmai am trezit'o pe colega mea de camera, dar nu pot sa ma opresc din ras :))))